Home Tags Posts tagged with "alegeri"

alegeri

0 522

Like-Johannis

Foarte multă lume, analiști, sociologi, statisticieni, etc încearcă să pună cap la cap ce s-a întâmplat duminică, și cum a fost posibil ca Victor Ponta a.k.a Mickey Mouse în limbaj Facebook, lider detașat al primului tur de scrutin al acestor alegeri prezidențiale, să piardă în așa hal, în așa manieră. Atât membri ai staff-ului de campanie PSD cât și moguli media din spatele candidatului așa-zisei stângi au declarat public că sunt uimiți și chiar ‘speechless’ despre cum ‘Facebook’ și ‘Online-ul’ au schimbat soarta acestor alegeri.

Este consternant faptul că nici acum aceste persoane, unele dintre ele cu o oarecare experiență în marketingul politic nu înțeleg câteva lucruri foarte simple. Ca și autocrații ce au fost ținta revoluțiilor primăverii arabe, cei din conducerea politică a țării nu au asimilat nici până acum conceptul de ‘viral’. Adică faptul că acum electoratul activ dar mai ales cel pasiv din orice țară, dar mai ales din una care are o predispoziție către hi-tech chiar dacă poate nu se vede la prima vedere cum este România, are un instrument de mobilizare fantastic care nu a mai existat niciodată în istoria omenirii, și acela este cel al comunicării digitale, în speță rețele de socializare, în speță Facebook.

În aceste condiții și cu astfel de mijloace de împărtășire liberă și necenzurată sau controlată, de idei, opinii și decizii, orice sentiment de frustrare latent, orice nemulțumire profundă, orice dezgust sau dispreț înăbușit și neexprimat de ani de zile, valid sau nu, se poate cristaliza extrem de rapid și imprevizibil într-un val de acțiuni concrete de orice tip, de la ieșiri la vot la revolte sociale de amploare aproape imposibil de oprit sau măcar de controlat.

Orice lider sau organizație politică și nu numai, obtuză, îngustă, cabotină și ruptă de tehnologie și realitate care crede că poate controla sau chiar prevedea un astfel de val emotiv este sortită să-i experimenteze efectele din plin, pozitive dar mai ales negative.

Pentru PSD și Victor Ponta, agentul coagulant, glonțul de argint sau orice alt termen se dorește a fi utilizat pentru a defini acest punct culminant care împinge la acțiune, l-a constituit evenimentele de la secțiile de votare din străinătate din primul tur de scrutin. Guvernul fie din incompetență fie din premeditare criminală a împiedicat românii să voteze pentru ca mai apoi cu o aroganță caracteristică clasei politice românești a tratat cu o superficialitate aproape de neînțeles întreaga problemă. În marele joc de poker pe care l-au jucat cu națiunea, guvernul a blufat în primul tur de scrutin, dar spre deosebire de un jucător profesionist, odată ce bluful a fost dat pe față, strategii PSD au continuat aceiași inepție cu un amatorism grotesc. Rezultatul? Mii de români la cozi în strada în fața secțiilor de votare din marile orașe europene, în fața întregii comunități internaționale, bătuți și îmbrânciți de forțele de ordine locale. Spectacolul media a fost total pe mai toate canalele TV din România și din afară, mai puțin pe cele loiale puterii, dar mai ales în mediul online… needitate, neprelucrate și fără interminabilul zgomot de fond al eternilor moderatori și pseudo-comentatori din talkshow-urile de duzină ale acestor canale.

Strategii PSD au falimentat efectiv să realizeze simplul fapt că nu există România și ‘diaspora’, ci o singură națiune cu membrii ei, incluzând un număr impresionant de persoane aparținând aceleiași familii, locuind în țară dar și în afara ei. Indiferent de termenul de caracterizare utilizat de politicieni, românii de rând nu văd lucrurile la fel… pentru un copil rămas acasă nu există tata și mama din diasporă ci doar tata și mama; pentru tata și mama nu există fiul sau fiica din diasporă ci doar fiul sau fiica lor care locuiește la mare distanță de dragostea și afecțiunea lor. Și acest lucru poate fi extrapolat la restul rudelor, prietenilor și așa mai departe. Oricât de pro-Ponta un părinte ar fi, își va schimba votul într-o secundă atunci când își vede copiii îmbrânciți și batjocoriți în străinătate, și invers. Fiecare umilință din afară a fost resimțită în țară amplificat. Fiecare îmbrânceală și baston primit a fost simțit de cei din țară exponențial mai tare, din simplu motiv că nu erau acolo să poată face ceva pentru cel drag.

Nici un argument, nici un exit-poll, sondaj de opinie, dezbatere TV, rapoarte INS, declarații sau atacuri la persoană îi poate calma furia și înverșunarea unui individ față de cei sau de cel perceput ca vinovat de o astfel de situație. La aceasta se adaugă realitatea că în general indiferent de regimul de la putere, insituțiile Ministerului de Externe din străinătate sunt practic inexistente în servicii și asistență pentru românii aflați în nevoie dincolo de hotare. Întotdeauna sterile și vagi în comunicare, românii au învățat pe propia piele să nu se încreadă în asemenea instituții preocupate pare-se doar cu evenimente mondene elitiste și cu o afișare de opulență grandomanisitcă caracterisitică unei perioade de mult apuse în mintea și inima românilor.

Această înverșunare împotriva partidului stat și a insituțiilor sale reprezentative în teritoriu ca instrumente de batjocură și ridiculizare a propiilor cetățeni a dat start bulgărelui de zăpadă care a început rostogolirea în mediu virtual unde devenea din ce în ce mai colosal, alimentat de frustrările de 25 de ani ale României profunde  exprimate liber și necenzurat în spațiul online, legate de sărăcie, umilință, lipsa de justiție, comportamenult execrabil al clasei politice, baronizarea și mogulizarea țării după cele mai feudale reguli întâlnite într-o națiune modernă, și multe altele.

Și apoi ca o mare lovitură de grație, aportul generației Y a României a pus definitiv capacul pe oala de lături a mașinii de propagandă PSD-iste. Această generație de tineri români educați, informați și imposibil de manevrat și manipulat prin sloganuri șoviniste, declarații propagandistice cu iz sovietic, replici, simbolistică și sincretism naționalisto-religios deșănțat cuplate cu îngâmfare de gânsac de pus pe varză în fața camerelor TV ale posturilor deservente a decis să iasă la vot. Și au votat… din ură și dispreț pentru tot ceea ce le-a fost îndesat pe gât în ultimele săptămâni de așa-zisă campanie electorală. Și lucrurile sunt departe de a se fi oprit aici.

De ce? Pentru că pentru prima dată în 25 de ani prin intermediul internetului au avut posibilitatea să descopere că nu sunt singuri, ci că există milioane ca ei… care experimentează și sunt expuși acelorași lucruri, manevrări subversive și bombardament constant cu minciuni și păcăleli adresate unui public considerat retardat politic și incapabil să reacționeze. Nu-i spune unui tânăr ca e o problemă să fie etnic german când o simplă căutare online indică faptul că propiul tău candidat și cel propus de el ca prim ministru sunt de o altă etnie decât cea română, că cel ce se autointitulează ortodox nu știe și mai ales nu face lucrurile esențiale cerute de dreapta credință, că cel care se bate cu pumnul în piept că este cel mai român nu poate recita propiul imn fără să se încurce, că nu se poate face una sau alta pentru că așa este cadrul legislativ, ești impiedicat de conspirații, forțe oculte, sau băsiști. Nu vorbi acestor tineri de dreptate și justiție când ești înconjurat de penali, nu încerca să folosești termeni ‘cool’ din limba engleză care presupui că ar avea priză la tineri când fața ți-e întoarsă în mod vădit și ascuns către Est și mai ales nu vorbi de progresivism când faci parte și ești liderul celui mai retrograd aparat politic din vreo țară fost comunistă!

Iohannis a adunat peste un milion de Like-uri pe Facebook reflectând oarecum numărul de voturi cu care l-a depășit pe Ponta indicând pentru prima dată că atunci când condițiile converg, conversia este proporțională. Acesta nu înseamnă, așa cum a lăsat să se înțeleagă în mod greșit un strateg PSD, că o creștere a numărului de mercenari online ar fi fost benefică campaniei lui Victor Ponta, ci din contră, pentru că artificialitatea, falsitatea și cosmetizarea de duzină este ușor percepută și demascată de internauți. Speranța acestora și a întregului popor român este că politicienii cel puțin pentru o perioadă au perceput mesajul.

Riscul ca aceștia din urmă de a se deda la aceleași fapte pentru care au fost sancționați atât de aspru la urne și în stradă este unul care nu poate fi calculat și de care ar fi bine să țină seamă… pentru propia lor supraviețuire politică și chiar libertate. Aceasta este valabil pentru toți politicienii români din oricare tabără, inclusiv pentru președintele ales Klaus W. Iohannis!

 

0 316

Alegerile parlamentare de duminica au scos la iveala tot felul de ciudatenii si chestii care de care mai stranii, ultima gaselnita in materie de aberitati imposibil de explicat coerent de mintea umana fiind faptul ca datorita rezultatelor finale si redistribuirii locurilor in parlament conform legii electorale curente, numarul de parlamentari a ajuns atat de mare incat… nu mai au locuri pe scaune in niciuna din camerele Palatului Poporului, alias Palatul Parlamentului.

Culmea ironiei este ca, chiar si Ceausescu cu toata megalomania lui nu si-a putut imagina vreodata ca o tara ca Romania, chiar condusa de un mega-aparat de stat ca cel a PCR, ar avea vreodata atat de multi politruci incat nici cea mai mare sala a Palatului Palatului sa nu-i incapa, dovedind ca un astfel de numar sfideaza bunul simt chiar si al comunistilor.

Cu adevarat preocupat de aceasta situatie inedita demna de Guiness Book la capitolul paradoxuri politice in care se afla parlamentarii romani, si dorind sa pun umarul la efortul national de scoatere a tarii din criza, intelegand prin aceea ca trebuie oferit un confort maxim alesilor poporului in mod democratic pentru ca acestia sa poata lucra cat mai eficient spre binele acestuia, am facut personal o solicitare catre citiorii mei pentru o activitate de brainstorming in cautare de solutii cat mai practice la acest impas aritmetic in care se afla liderii nostri politici.

Iata cateva dintre cele mai interesante solutii ce au fost trimise:

Parlamentarii sa lucreze in doua schimburi. Unul de dimineata, altul de dupa pranz, despartite de o scurta pauza de masa unde se vor oferi bauturi si fursecuri si sedinte de masaj, costurile unor astfel de servicii relaxante reducandu-se la minim folosindu-se personal recrutat din randurile propiilor consilieri, secretare, etc cu experienta in domeniu.

Parlamentarii sa lucreze intr-un singur schimb, cu un grup asezat pe scaune iar celalalt urmarind activitatea din interior de pe hol, pe ecrane uriase instalate pe pereti. Parlamentarii de pe holuri pot participa interactiv la ceea ce se petrece in sala folosind o aplicatie tip FaceTime de pe tabletele lor.

Parlamentarii sa lucreze intr-un singur schimb, cu un grup asezat pe scaune iar cei de pe holuri fiind gata sa ia locul parlamentarului de pe scaune care a adormit. Parlamentarul adormit va fi scos afara pe brate de un staff specializat in asemenea proceduri in timp ce intreaga sesiune va fi suspendata pentru a se evita orice zgomot care ar putea trezi parlamentarul. Acesta poate fi transportat intr-una din celulele speciale, dedicate puiutelor de somn recuperatoare, asemanatoare celor gasite la hotelul specializat in acest tip de cazare de langa aeroportul din Tokyo, amenajate pe holurile Palatului Parlamentului.

Parlamentarii care au membrii de familie de asemenea parlamentari pot utiliza acelasi scaun tinandu-se in brate. Aceasta solutie care se refera in general la taticii sau mamicile parlamentare care-si pot tine copilasii parlamentari in brate, sau sotiorii parlamentari tinandu-si sotioarele parlamentare in brate, se poate aplica si in cazul in care parlamentarii au iubite sau prietene parlamentare. Desi in ultimele doua cazuri regulamentul intern de functionare al parlamentului nu va permite afisari publice de afectiune indecente, scurte gesturi de tandrete si/sau cuvinte dulci vor fi permise atata timp cat acestea nu interfereaza cu activitatea din sala.

Aceste sugestii si multe altele vor fi prezentate fara intarziere parlamentarilor nostri dar indiferent de solutia adoptata, sunt convins ca acum, desi fara o opozitie vociferanta si sacaitoare in sala lucrarile parlamentului nostru vor fi desfasurate intr-o armonie imbietoare la lucru care va face ca scaunele sa fie mereu pline dar bunavointa, caldura si candoarea aratata de politiceni in cadrul aliantelor politice de la aceste alegeri va prevala si vor face ca acestia sa incapa impreuna si in gaura de ac spre binele poporului!

Inghesuiala Placuta!

0 300

Decembrie 9, 2012 va ramane pentru pentru profesorii de stiinte politice o zi care merita data ca exemplu studentilor cum sa nu faci campanie electorala. Si ma refer in special la ARD. Cum multi comentatori spuneau dupa ce presedintele Obama a castigat primul sau mandat in fata impotentului McCain – Obama nu a castigat, ci McCain s-a batut singur, la fel se poate spune si despre alegerile de ieri, in care ARD a dovedit unei natiuni si Europe intregi ca schimbarile de suprafata si nu de continut nu prea mai impresioneaza pe nimeni.

Desi cu o formula politica, titulatura, logo si slogan nou, centru-dreapta romaneasca de fapt s-a prezentat in fata alegatorilor la fel de amortiti ca si frigul de afara, cu aceleasi figuri ce de mult si-au pierdut alura politica, intinzand conducerea tarii pe un platou frumos ornamentat de sarbatori unui USL parca surprins de un asa dar de neasteptat. Aceasta se putea citi clar pe fata liderilor USL dupa primele exit-poll-uri, care desi ii aratau invingatori, li se pareau ireale.

Romanii n-au prea iesit sa voteze fie din cauza frigului si a inzapezirilor fie din pura plictiseala si indiferenta fata de spectacolul vazut de atatea ori de bataie de maidanezi pe un blid de laturi unde fiecare musca pe care cum poate pentru a pune coltii sau laba pe vreo ciozvarla mai acatari si apoi a o tuli dupa tomberonul din colt pentru a o dumica in pace.

Surpriza mult asteptata a serii bineinteles a venit de la PP-DD si al sau carismatic leader – ‘DD’, care a pus on show de zile mari, si pe covorul rosu asternut de infocatii sai suporteri a pasit apasat si plin de chici a la Jerry Springer, pe poarta de intrare in arena politica romaneasca pe care chiar daca probabil nu o va domina, in mod sigur ii va da culoare din plin. Spre rusinea ARD-ului, desi PP-DD-ul nu i-a batut la nivel national, i-a tabacit bine in cateva judete, aratandu-le cum se face campanie electorala din pozitia de outsider.

Punctul forte a lui DD este unul unic, si foarte putini lideri politici il au, si consta in perspicacitatea sa izvorata dintr-o inteligenta instictuala de supravieturie de a intelege ca electoratul in general, si cel imatur in special, voteaza carisma, voteaza emotional, si putin le pasa de demagogii fara sfarsit pline de cifre si teorii geo-politice si macro economice fara sfarsit. Un lider carismatic fie el si chicios, care de fapt de multe ori merge mana in mana cu carisma, v-a surclasa clar in fiecare zi a saptamanii si de doua ori duminica un politician cabotin ce se mandreste cu conservatorismul lui debordant, impresionad cu oratoria sa probabil doar colegii sai de cercuri inalte la vreun dineu obscur de binefacere intesat cu sampanie si caviar.

ARD-ul fie ca nu a inteles asta, fie nu le-a pasat, hotarati fiind de la inceput sa se retraga in barlog unde sa-si linga ranile si sa se pregateasca de o lunga, calduroasa si confortabila opozitie, corcolindu-se in paiele uscate ale contemplarii gloriei vremurilor de odinioara.

USL asadar, cu exceptia ghimpelui de Basesti, cu o majoritate parlamentara mai mult decat decenta, nu prea mai va avea opozanti de soi, si astfel va avea posibilitatea sa faca una din doua: fie sa ne dea in continuare doza zilnica de ura anarhica anti-americana, anti-europeana si anti a tot cea ce inseamna civilizatie, destramand bucata cu bucata tot cea ce altii au reusit sa incropeasca din petece si sa numeasca stat de drept, fie va avea o trezire spirituala si fiind plin de constiinta faptului ca alegatorii totusi si-au pus ultimele sperante inghetate in mana lor, vor fi in stare sa se traga singuri de sireturi din haznaua in care s-au tot balacit intreaga vara, si sa treaca tara cu bine prin criza economica dupa unii cica de proportii biblice ce se asterne la orizont in anul ce urmeaza.

A-ho USL!

0 448

Asemenea cetateanului turmentat al lui Caragiale, votantul roman perplexat de balciul de prost gust prezentat la scara nationala pe mai toate canalele media de actuala clasa politica este mai confuz ca oricand in ceea ce priveste cui sa acorde votul sau atat de disputat, acum in pragul alegerilor parlamentare din Decembrie.

Exista cateva intrebari extrem de pertinente care se invart in mintea alegatorului, a caror raspunsuri logice par contradictorii cu unele nevoi si principii individuale dar sunt in totala concordanta cu altele. Daca este linistoare idea ca aceasta situatie nu este noua si nu se aplica doar romanilor, atunci ne putem gasi confortul temporar pana la urmatoarea factura de intretinere in aceasta realitate – ca nici la altii nu este sau n-a fost mai bine in circumstante asemanatoare.

Daca facem parte din categoria celor care au obosit sau a carora care nu au incercat niciodata sa schimbe nimic, putem impinge acest confort oferit de realitatea de mai sus pana la adanci batraneti. Putem astfel lasa luarea deciziilor complicate pe seama altora si ne putem multumi ca in Decembrie sa stam acasa sau sa luam cu mana de depasit al situatiei plasa de faina sau zahar oferita de baronul local in schimbul unui vot ca si Iuda care si-a vandut sufletul pe o punga de parale.


 

Daca insa suntem din aceia care nu accepta sa-si traiasca viata bajbaind ca niste bezmetici intr-un status-quo existential dictat de altii, si indiferent de rezultatul final, macar ne satisface faptul ca nu ne-am dat batuti usor, ne vom prezenta la urne in Decembrie si vom face atat cat sta in puterea noastra sa miscam lucrurile in directia in care ne dicteaza constiinta.

Decizia de a lua atitudine si de a trece la actiune electorala nu trebuie insa sa fie una needucata doar de dragul de a ne mandri cu o stampila pe buletin in caz ca lucrurile iau o turnura favorabila noua. Nu, ci trebuie sa ne vom educam despre cum si cu cine votam, avand in vedere cateva principii de baza dictate de realitati vechi de cand exista democratie si vot popular.

Deci vorbind in general trebuie sa intelegem ca a ne orienta dupa vreun canditat sau altul in functie de speech-ul sau electoral sau al grupului din care face parte e ca si cum am merge la un magazin si in loc de marfa dam doar de un salesman care indruna in continuu ca o placa stricata ceva despre un obiect care deocamdata nu exista dar ni se spune ca in mod sigur va fi produs in viitor si va fi folositor la ceva dar inca se dezbate la ce. Mai mult, pretul pentru acel obiect e destul de piperat si trebuie platit pe loc.

Vorbind in particular la nivelul Romaniei, trebuie la fel de bine sa intelegem realitatea in care se afla tara noastra, si anume aceea ca, contrar unei recente emisuni de la B1 pe tema cum putem schimba ceva, din punct de vedere strict uman nu putem schimba prea multe, si aceasta din cateva motive bine stiute: ca romani avem tendinta sa fim melodramatici, consternati cu soarta, acceptand multe pana sa se ajunga la un punct critic care sa ne impinga la actiune, cum a fost in Decembrie 1989. Chiar si atunci, fara contexul geo-politic favorabil schimbat in mod radical de ideile reformiste a lui Gorbatchev aceasta nu ar fi fost posibil.

Deocamadata, desi situatia geo-politica este mai favorabila ca niciodata unei reforme a societatii romanesti la toate nivelele, acest punct critic este departe de a fi atins in ciuda starii precare a multor romani, cel putin pentru faptul ca in prezent nu toti romanii se afla intr-o situatie precara, cel putin nu una precara din puncte de vedere economic. Mall-urile noastre pline de cumparatori este doar un mic exemplu.

In al doilea rand datorita coloraturii clasei noastre politice ce a iesit la rampa cu propuneri care de care mai populiste, multi dintre noi credem ca avem optiuni. Atat timp cat o fiinta umana crede ca are optiuni, va evita orice actiuni radicale. Realitatea insa este cu totul alta, pentru ca multe din asa zisele optiuni sunt de fapt la fel de viabile ca si mersul pe sarma deasupra unui hau adanc.

Asadar din considerentele de mai sus si multe altele, putem deduce ca o schimbare produsa de votul nostru dat atat de usor pe aceleasi criterii ca si pana acum este aproape imposibila pentru ca adevaratul suflu de viata dat acestei natiuni poate veni doar de la o noua clasa politica aleasa in functie de dimensiunea spirituala a canditatilor sai indiferent de culoarea lor politica. Iar atunci cand vorbim de dimensiunea spirituala a politicienilor nostri ne referim la principiile crestine ale caror in mod public dar mai ales privat acestia sunt adepti.

Chiar si pentru un votant perspicace a discerne cine e crestin cu adevarat si cine nu, si cine este dispus sa duca aceasta lupta intr-o Romanie si Europa semi-apostata, strabatuta de curente care de care mai satanice si impotriva a tot ceea ce inseamna crestinism autentic, este un lucru aproape imposibil. Totusi apropierea de Dumnezeu care este Lumina care alunga bezna alegerilor dificile in viata, ne poate calauzi in deciziile noastre sin in situatia aceasta.

Latura spirituala a unui candidat devine cu atat mai importanta atunci cand ii acordam votul cu cat traseismul si aliantele politice de la noi face ca apartenenta unui anumit candidat unei anumite ideologii sau tel politic sa devina irelevante. In noul context politic votul trebuie acordat individului si nu partidului, gurparii, aliantei, etc.