Home Tags Posts tagged with "Antonescu"

Antonescu

1 490

Predoiu-Iohannis

 

Intemperiile si capriciile naturii nu ne-au dat pace nici in Iulie, si daca chiar si asa suntem in mare risc de plictiseala, nici schimbarile climatice abrupte din viata politica romaneasca nu ne lasa sa atipim vreun ochi. Aceasta mai ales ca marea unire a partidelor de dreapta anuntata de promotori cu surle si trambite inca de la cataclismul de la alegerile europarlamentare din Mai, care i-au adus in simtiri pe mai toti adormitii neamului la propiu si la figurat de centru si de dreapta, a avut loc intr-un final.

Mai cu ghionturi, mai cu sughituri, mai cu acuzatii de inalta tradare a ideologiei aruncate in fata pnl-istilor cu mare viteza de aruncatorii profesionisti de placinti cu mere stricate ai PDL-ului si a altor organizatii  mickey-mouse de dreapta, mult-asteptata dare de mana a avut totusi loc. Ca nu a fost pe placul unor membri hardcore, reprezentati ai ambelor pardide principale, care mai degraba ar fi murit pe metereaza partidului iubit infasurati in pretiosului stindard, decat sa se faca frati cu fostul dusman, a contat mai putin la congresul in plen de saptamana trecuta care a pecetluit aceasta unire istorica.

Doi dintre acesti ilustri team leaders, Boc si Antonescu, au lipsit cu desavarsire de la festivitatea de cununie PDL-PNL, probabil in semn de profund dezacord cu intregul proces, sau pur si simplu dezamagiti ca au pierdut impopotonatul rol de vioara intai. Aceasta presupusa teorie il vizeaza mai putin pe fostul premier Boc, care oricum s-a cam retras de pe catwalk-ul arenei politice imediat dupa ce constincios ca un soldat adevarat si-a terminat misiunea ce i s-a incredintat, si s-a retras in creierul muntilor pentru o binevenita introspectie si lingere a ranilor pricinuite de focul sustinut al artileriei grele a PSD timp de cativa ani.

Insa aceasta ipoteza se cam aplica ca o manusa Antonescului care, desi s-a dat erou retragandu-se din cursa prezidentiala pentru ai face un galant loc amicului Iohannis, pare un pic suparat ca tovarasii de arme au fost gata putin pera repede pentru selectu-i gust, sa ii accepte retragerea, scurtand subit perioada cuvenita de doliu post-antonescian, si imbratisandu-l oarecum indecent cu doua maini mari si late pe noul as din maneca, care desi nu la fel de colorat ca si mister Crin, se pare ca inspira o aura de invicibilitate teutonica cel putin celor din vechea garda pnl-ista care s-au saturat in mod evident sa o tot ia pe cocoasa la fiecare alegeri, de la briganzii si gherila psd-ista.

Ei spera din rasputeri ca avandu-l pe herr in fata, PDL-ul alaturi si aproape pe nimeni care sa le ameninte ariengarda, ca aide PPDD sau PRM care au disparut parca inghiti de pamant, si in sfarsit sa puna mana pe ciozvarla cea mare si sa-i dea o lectie bine meritata infatilului de Ponta care i-a bagat numai in belele, cu electoratul, cu Vestul si cel mai grav, cu ei insisi, rapindu-le in miez de noapte chiar si pe Ileana Cosanzeana PNL-ului de miusiu Tariceanu.

Pe de cealalta parte, Blaga care parea sa fie in pragul comotiei cerebrale cu mai putin de un an in urma dupa bataia zdravana incasata de la PSD la alegerile locale, dar mai revenidu-si in fiere dupa ce s-a scapat mai cu forta, mai cu datul de teapa la alegerile interne, de incomoda Udrea si alti rascali din interiorul propiei ograzi, spera ca acesta sa fie anul unui fulminant come-back chiar si in atasul motocicletei daca nu calare, si sa le arate tuturor acelor tineri plin de seva dar de mai putina intelepciune ce-i contestau abilitatile de supravietuitor politic, ca batranul scaiete inca le are.

Si asa, ca sa nu zica gurile rele ca s-a facut chiar pres in fata PNL prin prezenta unificare cica prin ‘comasare’, il tine in fata pe dl. Predoiu ca si candidat prezidential de forma si de rezerva pana chipurile se mai fac niscaiva ‘studii’ care sa ‘indice’ clar care va fi candidatul unic cu care se va merge la prezidentiale, ca si cum nu s-ar sti deja ca herr Iohannis e ca si incoronat cu trei coroane una peste alta ca jolly-joker indiscutabil al dreptei care sa tabaceasca funduletul tremurand a lui Ponta, in drumul sau spre postul prezidential.

Desi titlu articolului despre unirea ‘dreptei’ forteaza oarecum discutia si despre alte pardidulete si comitii de dreapta ce fie imbratiseaza aceasta unire ca niste chu-hua-hua bucurosi ca in sfarsit au un ciobanesc mioritic printe ei, fie inca arata ambitii de scolar plapand ce vrea sa arate colegilor ca nu este chiar inutil, ambitii insa care vor fi disipate dupa prima confruntare mai serioasa. Insa o astfel de discutie de fapt ar fi total inutila, si pe alocuri chiar hilara, pentru ca sansele reale a vreunui candidat din partea acestor entitati politice ce inca rostesc vorbe mari, sa aduca un candidat la macar 1 kilometru distanta de Cotroceni i-ar face sa pufneasca in ras incontrolabil chiar si pe brokerii celei mai obscure case de pariuri amenajate ad-hoc intre tarabele vreunei piete dintr-o zona lucubra a Bucurestiului.

 

La placinte inainte!

0 299

Lui Crin Antonescu i se pot reprosa multe, de catre toti… de catre votantii de dreapta, de catre simpatizantii PNL, de catre cei care s-au impotrivit puch-ului politic din vara lui 2012 care a aruncat Romania intr-o negura de ev mediu timpuriu in ceea ce priveste economia si relatia cu partenerii externi din Schengen si UE, de catre ex-partenerii de mariaj politic de prost gust din USL, dar ce nu i se poate reprosa lui Antonescu este ca nu are vana. Si aceasta pentru ca fie din propie initiativa si spirit patriotic, fie din cauza sulei in coasta propita de cine stie ce ‘aginturi’, fie din cauza abilitatii lui TB de a manipula creierul uman mai tare ca in Candidatul Manciurian, fie ca pur si simplu a realizat judecand in final la rece ca nu mai are sanse reale sa devina presedinte, Antonescu a aruncat prosopul si a spus franco si pe fata ceau-bau cursei prezidentiale infernale ce s-a lansat odata alegerile europarlamentare.

Desi se fac speculatii lungi si late despre cine altcineva din dreapta va lua locul lui Crin Antonescu, acestea se fac mai mult de dragul de a face talkshow-uri, scrie ziare, etc pentru ca majoritatea dreptei, votanti si politicieni impreun, plus o buna majoritate a stangii stiu deja ca runner-up number 1 pentru White House de Cotroceni este nimeni altul decat herr Klaus Johannis, omul cu planul, care a facut din Sibiu un household name in Romania si Europa si spera multi ca va face la fel si cu Romania, sau cel putin ceva asemanator.

Nu mai incape nici o indoiala ca, indiferent de cine a fost pus la cale, partida de sah prin care herr Johannis este propulsat catre Cotroceni a inceput mai de demultisor, in pofida aparitiilor mondene ale diferitelor fete de dreapta din PNL si PDL mai ales, care sustineau sus si tare ca ‘inca se dezbate’, ‘inca nu se stie’, ‘inca se consulta ce din teritoriu’… referitor bineinteles la candidatul dreptei care sa i-o dea la jioale, sau mai bine-zis, basketbalistului de Ponta. Asadar asistam la mutari de o precizie… prusaca, pentru neamtul din Sibiu care a aratat tuturor ca se poate, chiar si intr-o Romanie a baronilor, bani, putin, indisciplina, si cate si mai cate scuze, pentru ca acesta sa aduca schimbarea si disciplina politica atat de necesara dreptei.

Bineinteles ca, Klaus Johannis nu este singur in aceasta epopee avand alaturi probabil o buna parte a electoratului roman, satul deja de cabareturile politice de joasa speta ce dantuiesc pe scena politica romaneasca de ambele parti, si cu o simpatie istorica catre chestiile nemtesti si germani in general, care din pacate fie au plecat singuri fie au fost expulzati cu forta pe vremea abuziv impuscatului si nu prea au mai apucat sa-si faca simtita influenta in viata romaneasca.

De asemenea trebuie sa fim convinsi ca nici in afara Klau Johannis nu duce lipsa de aliati, neavand rost sa mai mentionam Germania si partidul la putere al doamnei Merkel, dar si puternica fratietate PPE din care PNL da abitir din picioare sa intre. Asa ca toate bune si frumoase pentru dreapta si poate chiar pentru Romania, in cazul in care vom avea din iarna un presedinte atat de afluent si cu un c.v. de invidiat in ceea ce inseamna a face treaba. Si toate acestea datorita lui Crinisor cel de Antonescu care a decis sa puna tara, poporul si partidul mai presus de sine si sa comita suicid politic impreuna cu o mana de soldati loiali pentru a nu cadea de tot in mainile vrajmasului de stanga, asigurandu-si posibil locul in istoria noastra nationala alaturi de alti mari eroi ai neamului.

Daca insa Klaus o va sfecli, si va confirma cu amaraciune vechile vorbe pline de duh de intelepciune ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul, si dumnealui, si suicidalul Antonescu vor ajunge in haznaua istoriei alaturi de alti oportunisti care se tot perinda prin fata poporului roman de ceva vreme dar nu lasa in urma decat planset, bocet si buzunare goale.

PROST! EIN TOAST! KLAUS!

0 220

Foarte multi politicieni de la noi incearca, si putini reusesc sa transmita un mesaj in limba engleza care sa fie cat de cat omeneste inteligibil, fara macar sa vorbim despre partea gramatica. Si totusi mai toti liderii politici romani de la Ceausecu incoace se straduie din rasputeri sa ne lamureasca de veleitatile lor in aceasta limba atat de misterioasa si in acelasi timp totusi foarte intriganta pentru ei.

Cum este normal, si prim-ministerasul actual si interimarul nevrand sa strice aceasta regula, dau abitir din picioare sa ajunga pe podiumul campionilor la concursul de ciopartire a limbii engleze in modul cel mai cizmos posibil. Ultima cascadorie in acest domeniu apartinandu-i bineinteles domnul presedinte interimar, Crin Antonescu, care ieri a tinut cu tot dinadinsul sa-si etaleze cunostiintele vaste in ale englezei, in fata comisiei Fondului Monetar International.

Dupa multe schilodiri a tot ce inseamna engleza, domnul presedinte intermar a reusit totusi sa transmita cu fataieli si transpiratii celor de la FMI, care asteptau ca niste scolari cuminiti sa vada

0 330

Leul este in cadere libera de cand USL-ul a inceput circul politic de la arestarea lui Nastase si mai apoi demiterea Presedintelui Basescu. Bineinteles ca noul guvern, urmand paradigma tuturor noilor guverne, a acuzat tocmai pe cei samavolniceste inlaturati de la putere de haosul creat pe pietele financiare si in economie. Au argumentat ca e normal sa fie asa, si au dreptate din moment ce investitorilor straini sau autohtoni agreeaza stabilitatea politica, dar ca imediat ce se va termina cu Basescu si ai lui, totul va fi roz. Intrebarea insa care se nastea era daca a fost oare nevoie?

Orice om cu logica cat de cat sanatoasa de asemenea se va fi intrebat atunci: Si daca nu se termina? Intrebarea era la acea ora cu atat mai pertinenta cu cat iata ca la ora actuala, acel ultim posibil scenariu in mintea USL-ului, adica sa nu se poata termina cu Basescu asa usor, s-a intamplat. Si din punct de vedere al capitalului lor politic scenariu pe care marea curte constitutionala l-a servit la fileu tuturor este cel mai de cosmar. Insa dupa cum totii stim, capitalul politic este ultimul lucru care-i mai intereseaza pe USL-isti. Interese mult mai mari si mai adanci scormonesc maruntaiele partidelor USL-iste si ii indeamna la tot felul de decizii care de care mai stranii.

In aceasta stare de fapt leul nu isi poate reveni. Si motivul dupa cum totii stim este simplu: instabilitatea politica, si cu atat mai mult anarhia politica alunga si cei mai curajosi investitori. Mai mult, manevrele bancii nationale de interventie abrupta pe piata in incercarea zadarnica de a o domoli, creaza socuri care destabilizeaza si mai mult situatia pe termen lung. Atunci cand banca nationala intervine pe piata de fapt inseamna ca lanseaza actiuni masive de cumparare de lei folosindu-si valuta din rezervele sale. Aceasta cumparare pentru un timp stopeaza declinul leului din moment ce, ca orice si ce bun, atunci cand cineva il cumpara masiv pretul ii creste sau cel putin nu se ieftineste. Insa aceste interventii creeaza praguri psihologice istorice de pret peste care este aproape imposibil de trecut inapoi.

Multi analisti financiari apreciaza ca atunci cand are loc o miscare de pret abrupta de-alungul mai multor praguri psihologice, tendinta tuturor participantilor pe piata este sa desconsidere acea miscare ca fiind una reala, ci una artificiala, si sa incerce sa acopere gap-ul (spatiul) respectiv tranzactionand in directia inversa prin asa-numitele actiuni de ‘buy sau sell to cover’. Daca insa pretul se misca mai mult in trepte, unde la fiecare prag au loc reactii adverse si incetiniri ale miscarii sale, participantii tind sa vada o miscare ca nu este doar o reactie temporara datorita unei situatii specifice de scurta durata cum ar fi fost in cazul precedent, ci este de fapt inceputul unui nou trend de lunga durata. Odata ce aceasta perceptie, fie ea si una ireala, capata radacini in mintea investitorilor, este foarte greu de schimbat.

Sa ne amintim ce s-a intamplat cu Euro atunci cand a izbucnit criza din Eurozone. Cand toti indicatorii au aratat ca euro-ul ar fi trebuit sa scada si Europa avea nevoie ca euro sa scada, de fapt acesta rezista eroic si cu incapatanare in jurul a catorva niveluri de pret istorice cu care s-au obisnuit investitorii mai bine de doi ani. Si este logic sa fie asa. Marii investitori strategici care dezvolta planuri de afaceri pe termen lung si care de fapt imping o economie, nu au cum sa se tot joace cu bugetele lor in functie de cum ii arde nu stiu carui guvern mickey-mouse gen a lui Ponta si isi face prognoze de pret in jurul valorilor importante. In cazul euro vs. ron de