Home Tags Posts tagged with "crestinism"

crestinism

0 448

Asemenea cetateanului turmentat al lui Caragiale, votantul roman perplexat de balciul de prost gust prezentat la scara nationala pe mai toate canalele media de actuala clasa politica este mai confuz ca oricand in ceea ce priveste cui sa acorde votul sau atat de disputat, acum in pragul alegerilor parlamentare din Decembrie.

Exista cateva intrebari extrem de pertinente care se invart in mintea alegatorului, a caror raspunsuri logice par contradictorii cu unele nevoi si principii individuale dar sunt in totala concordanta cu altele. Daca este linistoare idea ca aceasta situatie nu este noua si nu se aplica doar romanilor, atunci ne putem gasi confortul temporar pana la urmatoarea factura de intretinere in aceasta realitate – ca nici la altii nu este sau n-a fost mai bine in circumstante asemanatoare.

Daca facem parte din categoria celor care au obosit sau a carora care nu au incercat niciodata sa schimbe nimic, putem impinge acest confort oferit de realitatea de mai sus pana la adanci batraneti. Putem astfel lasa luarea deciziilor complicate pe seama altora si ne putem multumi ca in Decembrie sa stam acasa sau sa luam cu mana de depasit al situatiei plasa de faina sau zahar oferita de baronul local in schimbul unui vot ca si Iuda care si-a vandut sufletul pe o punga de parale.


 

Daca insa suntem din aceia care nu accepta sa-si traiasca viata bajbaind ca niste bezmetici intr-un status-quo existential dictat de altii, si indiferent de rezultatul final, macar ne satisface faptul ca nu ne-am dat batuti usor, ne vom prezenta la urne in Decembrie si vom face atat cat sta in puterea noastra sa miscam lucrurile in directia in care ne dicteaza constiinta.

Decizia de a lua atitudine si de a trece la actiune electorala nu trebuie insa sa fie una needucata doar de dragul de a ne mandri cu o stampila pe buletin in caz ca lucrurile iau o turnura favorabila noua. Nu, ci trebuie sa ne vom educam despre cum si cu cine votam, avand in vedere cateva principii de baza dictate de realitati vechi de cand exista democratie si vot popular.

Deci vorbind in general trebuie sa intelegem ca a ne orienta dupa vreun canditat sau altul in functie de speech-ul sau electoral sau al grupului din care face parte e ca si cum am merge la un magazin si in loc de marfa dam doar de un salesman care indruna in continuu ca o placa stricata ceva despre un obiect care deocamdata nu exista dar ni se spune ca in mod sigur va fi produs in viitor si va fi folositor la ceva dar inca se dezbate la ce. Mai mult, pretul pentru acel obiect e destul de piperat si trebuie platit pe loc.

Vorbind in particular la nivelul Romaniei, trebuie la fel de bine sa intelegem realitatea in care se afla tara noastra, si anume aceea ca, contrar unei recente emisuni de la B1 pe tema cum putem schimba ceva, din punct de vedere strict uman nu putem schimba prea multe, si aceasta din cateva motive bine stiute: ca romani avem tendinta sa fim melodramatici, consternati cu soarta, acceptand multe pana sa se ajunga la un punct critic care sa ne impinga la actiune, cum a fost in Decembrie 1989. Chiar si atunci, fara contexul geo-politic favorabil schimbat in mod radical de ideile reformiste a lui Gorbatchev aceasta nu ar fi fost posibil.

Deocamadata, desi situatia geo-politica este mai favorabila ca niciodata unei reforme a societatii romanesti la toate nivelele, acest punct critic este departe de a fi atins in ciuda starii precare a multor romani, cel putin pentru faptul ca in prezent nu toti romanii se afla intr-o situatie precara, cel putin nu una precara din puncte de vedere economic. Mall-urile noastre pline de cumparatori este doar un mic exemplu.

In al doilea rand datorita coloraturii clasei noastre politice ce a iesit la rampa cu propuneri care de care mai populiste, multi dintre noi credem ca avem optiuni. Atat timp cat o fiinta umana crede ca are optiuni, va evita orice actiuni radicale. Realitatea insa este cu totul alta, pentru ca multe din asa zisele optiuni sunt de fapt la fel de viabile ca si mersul pe sarma deasupra unui hau adanc.

Asadar din considerentele de mai sus si multe altele, putem deduce ca o schimbare produsa de votul nostru dat atat de usor pe aceleasi criterii ca si pana acum este aproape imposibila pentru ca adevaratul suflu de viata dat acestei natiuni poate veni doar de la o noua clasa politica aleasa in functie de dimensiunea spirituala a canditatilor sai indiferent de culoarea lor politica. Iar atunci cand vorbim de dimensiunea spirituala a politicienilor nostri ne referim la principiile crestine ale caror in mod public dar mai ales privat acestia sunt adepti.

Chiar si pentru un votant perspicace a discerne cine e crestin cu adevarat si cine nu, si cine este dispus sa duca aceasta lupta intr-o Romanie si Europa semi-apostata, strabatuta de curente care de care mai satanice si impotriva a tot ceea ce inseamna crestinism autentic, este un lucru aproape imposibil. Totusi apropierea de Dumnezeu care este Lumina care alunga bezna alegerilor dificile in viata, ne poate calauzi in deciziile noastre sin in situatia aceasta.

Latura spirituala a unui candidat devine cu atat mai importanta atunci cand ii acordam votul cu cat traseismul si aliantele politice de la noi face ca apartenenta unui anumit candidat unei anumite ideologii sau tel politic sa devina irelevante. In noul context politic votul trebuie acordat individului si nu partidului, gurparii, aliantei, etc.

1 212

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

„Fara Dumnezeu, orice iubire moare” – Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata – „Iubirea e fundamentul fiintei noastre” – Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare? Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?– Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.– Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.