Home Tags Posts tagged with "Dumnezeu"

Dumnezeu

0 355

Asteptand Un Nou An-1

 

În viață mereu vom întâmpina obstacole ce ne pot îngenunchea sau să ne ridice mai sus.

Eu am luat totul de la început, am învățat să clădesc, să trăiesc, mi-au crescut din nou aripi și am învățat să zbor din lăuntrul ființei mele unde mă ascunsesem pentru o clipă, nu știu, poate din lașitate sau frică? Apoi am învățat să iert și să dăruiesc cel mai frumos sentiment ce l-a sădit Dumnezeu în noi, DRAGOSTE!

Unii oameni vor încerca să arunce cu pietre în calea noastră, depinde de noi cevom face cu ele, vom face un zid între noi și lume sau un pod către inima ei, a lumii. Eu știu atât, că prin dragostea ce ne-o poartă Dumnezeu, vom rămîne singurii arhitecți a propriilor noastre vieții…

0 709

 

Un-Altfel-de-Maraton

„Alerg spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Cristos Isus” (Filipeni 3:14)

Suntem iarăși înaintea unui an nou pe care îl începem, dar pe care nu știm dacă îl vom sfîrși aici pe pământ sau după hotărârea lui Dumnezeu vom fi chemați să ne continuăm existența în veșnicie. Accidentul aviatic în urma căruia cei patru membrii ai echipajului medical au murit și alții de lângă noi sau de lângă cei cunoscuți de noi au murit, parcă prea devereme ne spune încă o dată că viața este unică, scurtă, iar trecerea ei ireversibilă. Suntem marcați zi de zi de o trecere inexplicabil de rapidă a zilelor și de iminența morții manifestată lângă noi și între
noi.

În pustie au fost îngropați milioane de israeliți dintre cei care nu L-au ascultat pe Domnul și nu s-au încrezut în El pentru a intra în țara promisă. Moise a înțeles că viața este în mâna lui Dumnezeu. Cu această realitate permanent înaintea ochilor lui și în minte, Moise scrie o rugăciune, Psalmul 90, în care cere de la Dumnezeu înțelepciunea de a învăța să își numere bine zilele. Oare nu știa Moise câți ani are sau cum să-și socotească anii? Cu siguranță știa. Ceea ce a cerut lui Dumnezeu a fost să-i dea înțelepciunea de a ști cum să-și trăiască viața aici pe pământ mai bine știind că într-o zi se va întâlni cu Dumnezeu. Timpul pe care îl avem este o monedă prețioasă primită de la Dumnezeu și depinde în totalitate de noi felul în care o vom cheltui: spre folosul sau în dezavantajul nostru veșnic. Toate evaluările și bilanțurile de sfîrșit de an ne spun că oamenii sunt interesați cum și-au investit viața chiar dacă astăzi asta se măsoară în popularitate, poziții sociale pe scara ierahică și nu în ultimul rând profit financiar.

Va invit în cele ce urmează să ne uităm la modelul apostolului Pavel și din învățătura lui să descoperim cum trebuie să ne investim viața și în anul care ne stă înainte.

Dinamica vieții: dintre toate analogiile pe care apostolul le-ar fi putut folosi, el alege să ne pună înainte viața ca un maraton: „nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte căutând să-l apuc întru-cât și eu am fost apucat de Cristos” (Filipeni 3:12). Analogia aceasta scoate în evidență principii fundamentale după care trebuie investiți anii noștri. Umblarea pe cale cu Dumnezeu trebuie să fie caracterizată de o viață activă.

Să te investești, să lucrezi, să nu lenevești, să răscumperi vremea, să nu obosești în facerea binelui, să te sacrifici. Efortul, implicarea disciplina și antrenamentul în cele spirituale sunt elemente vitale ale vieții celui credincios. E absurdă participarea la maraton fără disponibilitatea de a alerga. Chiar și ultimul care trece linia de sosire trebuie să depună efort, să alerge, chiar dacă poate o face mai încet. Este viața ta o viață activă în slujba lui Dumnezeu? Ești mântuit și alergi pe calea credinței? Alergarea despre care vorbește Pavel nu este altceva decât o permanentă investire a vieții în cunoașterea personală a lui Dumnezeu, în lucrul Împărăției lui Dumnezeu și în oamenii de lângă noi – familie, biserică, prieteni cu scopul de-al face cunoscut pe Dumnezeu. Oricine ai fi dacă ești creștin, copil al lui Dumnezeu ești chemat la o viață activă pentru Dumnezeu. Ești înscris în cursă, ești la maraton. Ai obosit? Odihnește-te în Domnul și înțelege că nu ai voie să renunți. De-acolo de unde ești începe să alergi, începe să lucrezi. Este mai bine să mori pentru ceva decât să trăiești pentru nimic.

Direcție: „alerg spre țintă” (Filipeni 3:14). Lucrurile asupra cărora îți este îndreptată inima vor determina modul în care îți vei petrece timpul și îți vei consuma energia. Pentru ce trăiești sub soare? Orice domeniu de activitate pentru a contabiliza rezultate de succes impune anumite ținte de atins și chiar de depășit. Pentru apostolul Pavel viață creștină are o singură țintă – întâlnirea cu Domnul la sfărșitul ei. Un astfel de reper stabilește pentru el și aici pe pământ anumite obiective de realizat până va ajunge la final să se bucure de întâlnirea cu Dumnezeu atunci când va trece linia de sosire. O țintă foarte ușor de observat în viața lui Pavel a fost să spună tuturor despre Mântuitorul Lui. Să ducă vestea bună, să vestească Evanghelia. A fost focul care i-a mistuit viața. Fie pe uscat sau pe mare, în liniște sau în tensiune, în libertate sau în temniță, între frați sau păgâni l-a prezentat pe Domnul Isus. A fost ținta pentru care a trăit și pentru care în final și-a dat și viața. Care sunt lucrurile pentru care ești dispus să oferi cel mai mult timp? Au ele de-a face cu slujirea lui Dumnezeu sau sunt lucrurile lumii de aici. Te invit să te întrebi forța, energia și timpul tău în slujba căror ținte de realizat le-ai pus? Sunt ele puse în slujba Împărăției, a Domnului Cristos?

Motivație: „pentru premiul chemării cerești al lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Pavel nu a fost un idealist ci prin faptul că și-a asumat și riscurile care vin odată cu urmarea lui Cristos a dovedit realismul cu care a prezentat viața creștină. A încerca să eviți riscurile este ca și cum ai încerca să eviți viața. Pavel a știut ce îl așteaptă dincolo de valea temerii și a plângerii – premiul. Ca orice maraton și maratonul vieții creștine are la final premierea, o cunună care nu se poate vesteji a slavei – 2 Timotei 4:8. Fiecare pas mărunt al credinței duce la o relație mai bogată și binecuvantată cu Dumnezeu. Slujirea în familie, biserică și societate a fiecăruia dintre noi este sub ochii lui Dumnezeu și va fi răsplătită. Osteneala și investiția nu va fi zadarnică de-aceea apostolul ne îndeamnă: „preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului că știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

Îți este oferită iarăși moneda de mare preț numită – timp, viață. Investește-o cu folos pentru Dumnezeu. Ești chemat să lucrezi, să ai ținte clar stabilite și să te investești știind că la final va avea loc premierea, răsplătirea. Cel care o va face este însuși Dumnezeu.

Un an spornic în lucrul Domnului și la mari răsplătiri !

Opriti-va o clipa din drumul vostru..deschide-ti-mi sufletul, dar face-ai-o cu gingasie ca sa nu ma raniti.

Incercati sa intelegeai de ce sunt asa….nu cum vor altii.

Lasa-ti-ma sa ma exprim in felul meu, luati-ma ca atare, un om nu poate fi clasificat ca pe niste dosare, ci! …cerceteaza-l azi, cerceteaza-l maine ai apoi vezi de poti sa-i fi aproape.

Nu incercati sa cereti sa fie etalonul cuiva, el este propriu lui etalon pentru sine insasi.

A cere cuiva sa daruiasca mai mult decit poate da este ca si cind ai pune o bariera intre el si tine sau ceilalti.

Nu incerca sa-l asezi nici mai sus si nici sau mai jos decat tine, caci fiecare este asezat la locul in care a fost pus de Dumnezeu cu un scop bine definit.

Ceea ce suntem astazi nu este meritul nostru, oricit am fi muncit sau facut pe acest pamant, toate au fost facute cu un scop anume, singurul lucru care ne deosebeste pe uni de altii este alegerea caii pe care vrem sa mergem fiecare…

…restul este totul o Desertaciune!

Nu suntem nici mai mici, nici mai mari decit ne-a fost ingaduit. Pentru tot ce avem si ceea ce suntem sa-i multumim bunului Dumnezeu si sa fim inzestrati cu inaelepciune pentru a stii sa deosebim binele de rau.

„Fiti dara fericiti, cei prin care Dumnezeu isi face lucrarea Sa”.

 

OM

0 448

Asemenea cetateanului turmentat al lui Caragiale, votantul roman perplexat de balciul de prost gust prezentat la scara nationala pe mai toate canalele media de actuala clasa politica este mai confuz ca oricand in ceea ce priveste cui sa acorde votul sau atat de disputat, acum in pragul alegerilor parlamentare din Decembrie.

Exista cateva intrebari extrem de pertinente care se invart in mintea alegatorului, a caror raspunsuri logice par contradictorii cu unele nevoi si principii individuale dar sunt in totala concordanta cu altele. Daca este linistoare idea ca aceasta situatie nu este noua si nu se aplica doar romanilor, atunci ne putem gasi confortul temporar pana la urmatoarea factura de intretinere in aceasta realitate – ca nici la altii nu este sau n-a fost mai bine in circumstante asemanatoare.

Daca facem parte din categoria celor care au obosit sau a carora care nu au incercat niciodata sa schimbe nimic, putem impinge acest confort oferit de realitatea de mai sus pana la adanci batraneti. Putem astfel lasa luarea deciziilor complicate pe seama altora si ne putem multumi ca in Decembrie sa stam acasa sau sa luam cu mana de depasit al situatiei plasa de faina sau zahar oferita de baronul local in schimbul unui vot ca si Iuda care si-a vandut sufletul pe o punga de parale.


 

Daca insa suntem din aceia care nu accepta sa-si traiasca viata bajbaind ca niste bezmetici intr-un status-quo existential dictat de altii, si indiferent de rezultatul final, macar ne satisface faptul ca nu ne-am dat batuti usor, ne vom prezenta la urne in Decembrie si vom face atat cat sta in puterea noastra sa miscam lucrurile in directia in care ne dicteaza constiinta.

Decizia de a lua atitudine si de a trece la actiune electorala nu trebuie insa sa fie una needucata doar de dragul de a ne mandri cu o stampila pe buletin in caz ca lucrurile iau o turnura favorabila noua. Nu, ci trebuie sa ne vom educam despre cum si cu cine votam, avand in vedere cateva principii de baza dictate de realitati vechi de cand exista democratie si vot popular.

Deci vorbind in general trebuie sa intelegem ca a ne orienta dupa vreun canditat sau altul in functie de speech-ul sau electoral sau al grupului din care face parte e ca si cum am merge la un magazin si in loc de marfa dam doar de un salesman care indruna in continuu ca o placa stricata ceva despre un obiect care deocamdata nu exista dar ni se spune ca in mod sigur va fi produs in viitor si va fi folositor la ceva dar inca se dezbate la ce. Mai mult, pretul pentru acel obiect e destul de piperat si trebuie platit pe loc.

Vorbind in particular la nivelul Romaniei, trebuie la fel de bine sa intelegem realitatea in care se afla tara noastra, si anume aceea ca, contrar unei recente emisuni de la B1 pe tema cum putem schimba ceva, din punct de vedere strict uman nu putem schimba prea multe, si aceasta din cateva motive bine stiute: ca romani avem tendinta sa fim melodramatici, consternati cu soarta, acceptand multe pana sa se ajunga la un punct critic care sa ne impinga la actiune, cum a fost in Decembrie 1989. Chiar si atunci, fara contexul geo-politic favorabil schimbat in mod radical de ideile reformiste a lui Gorbatchev aceasta nu ar fi fost posibil.

Deocamadata, desi situatia geo-politica este mai favorabila ca niciodata unei reforme a societatii romanesti la toate nivelele, acest punct critic este departe de a fi atins in ciuda starii precare a multor romani, cel putin pentru faptul ca in prezent nu toti romanii se afla intr-o situatie precara, cel putin nu una precara din puncte de vedere economic. Mall-urile noastre pline de cumparatori este doar un mic exemplu.

In al doilea rand datorita coloraturii clasei noastre politice ce a iesit la rampa cu propuneri care de care mai populiste, multi dintre noi credem ca avem optiuni. Atat timp cat o fiinta umana crede ca are optiuni, va evita orice actiuni radicale. Realitatea insa este cu totul alta, pentru ca multe din asa zisele optiuni sunt de fapt la fel de viabile ca si mersul pe sarma deasupra unui hau adanc.

Asadar din considerentele de mai sus si multe altele, putem deduce ca o schimbare produsa de votul nostru dat atat de usor pe aceleasi criterii ca si pana acum este aproape imposibila pentru ca adevaratul suflu de viata dat acestei natiuni poate veni doar de la o noua clasa politica aleasa in functie de dimensiunea spirituala a canditatilor sai indiferent de culoarea lor politica. Iar atunci cand vorbim de dimensiunea spirituala a politicienilor nostri ne referim la principiile crestine ale caror in mod public dar mai ales privat acestia sunt adepti.

Chiar si pentru un votant perspicace a discerne cine e crestin cu adevarat si cine nu, si cine este dispus sa duca aceasta lupta intr-o Romanie si Europa semi-apostata, strabatuta de curente care de care mai satanice si impotriva a tot ceea ce inseamna crestinism autentic, este un lucru aproape imposibil. Totusi apropierea de Dumnezeu care este Lumina care alunga bezna alegerilor dificile in viata, ne poate calauzi in deciziile noastre sin in situatia aceasta.

Latura spirituala a unui candidat devine cu atat mai importanta atunci cand ii acordam votul cu cat traseismul si aliantele politice de la noi face ca apartenenta unui anumit candidat unei anumite ideologii sau tel politic sa devina irelevante. In noul context politic votul trebuie acordat individului si nu partidului, gurparii, aliantei, etc.