Home Tags Posts tagged with "Ponta"

Ponta

0 407

 

Ponta-in-Da-Club-2

 

Când te așteptai mai puțin ca Victor Ponta, cel pălmuit peste cap atât de educativ de electorat pentru modul ciubotăresc în care s-a comportat în campania prezidențială, să clacheze din nou atât de grav și categoric, iată că acesta dovedește tuturor, inamici și aliați deopotrivă ce soi special de politician este dânsul. Aflat într-o categorie formată doar de sine însuși, d-nul prim-ministru a decis să continue pe același ton arogant și sfidător de șmecheraș de maidan în timp ce se adresa dimineața aceasta parlamentului, vorbind din nou despre bubele și belelele celeilalte tabere, dând lecții, aruncând din nou epitete și invective în dreapta și în stânga, prezentând stăngaci la un moment dat o tentativă de scuză pentru fiasco-ul din diasporă.

Nicidecum spășit, ba dimpotrivă bățos și gata de arțag, clubărul din Dubai a amenințat cu puneri la punct inclusiv membrii propiului partid care chiar și în timp ce el număra turele de asfalt ale bolizilor de F1, duceau greul poverii pierderilor alegerilor prezidențiale. Acuzat că ar fi ba progresisit, ba socialist ba comunist, realitatea este că d-nul Victor Ponta nu este nici una dintre acestea, ci mai degrabă un hibrid politic în care se întrunesc din plin cele mai negative atribute al tuturor acestor ideologii în combinație extrem de periculoasă pentru guvernul și formațiunea politică pe care chipurile o conduce, cu viciile celei mai spurcate forme de materialism după cum o denotă clar gustul său pentru opulență și consumatorism dezmățat în mecca grandomaniei de tip occidentalo-oriental.

Aceasta vine în total contrast cu grija declarativă din toată perioada sa de politician față de paturile cele mai sărace ale populației și mai ales a laudei și bătăii cu pumnul în piept ca mare ortodox și asocierea dezgustătoare și anatemică a persoanei sale cu Sfântul Arsenie Boca, un reprezentant elocvent al martirismului creștinesc românesc din timpul campaniei electorale.

Cu opt soldați români decedați într-unul dintre cele mai tragice accidente din istoria modernă a aviației românești, și cu alți doi zvârlcolindu-se între viață și moarte, prim-ministrul Ponta a uitat să menționeze măcar două vorbe, un email, un sms, sau orice altceva ce s-ar fi putut  numi chiar și rudimentar comunicare sau comunicat oficial în timp ce se bălăcea în ademenitoarea atmosferă a cluburilor selecte din Orient.

Nu d-le Ponta, nu ești nici român, nici ortodox, nici social-democrat, nici euroatlantic, nici euroasiatic, nici pro-vest, nici pro-rus și nici măcar comunist. Ești un politician tupeist și lipsit de scrupule alflat de unul singur într-o categorie nemaintâlnită niciunde de parveniți politico-social conduși după propia ideologie și principii care transcend noțiunea de ‘cea mai joasă speță’ cu mult, care nu ar trebui menționată în nici o carte de istorie politică nici măcar una de materialism dialectico-științific!

0 522

Like-Johannis

Foarte multă lume, analiști, sociologi, statisticieni, etc încearcă să pună cap la cap ce s-a întâmplat duminică, și cum a fost posibil ca Victor Ponta a.k.a Mickey Mouse în limbaj Facebook, lider detașat al primului tur de scrutin al acestor alegeri prezidențiale, să piardă în așa hal, în așa manieră. Atât membri ai staff-ului de campanie PSD cât și moguli media din spatele candidatului așa-zisei stângi au declarat public că sunt uimiți și chiar ‘speechless’ despre cum ‘Facebook’ și ‘Online-ul’ au schimbat soarta acestor alegeri.

Este consternant faptul că nici acum aceste persoane, unele dintre ele cu o oarecare experiență în marketingul politic nu înțeleg câteva lucruri foarte simple. Ca și autocrații ce au fost ținta revoluțiilor primăverii arabe, cei din conducerea politică a țării nu au asimilat nici până acum conceptul de ‘viral’. Adică faptul că acum electoratul activ dar mai ales cel pasiv din orice țară, dar mai ales din una care are o predispoziție către hi-tech chiar dacă poate nu se vede la prima vedere cum este România, are un instrument de mobilizare fantastic care nu a mai existat niciodată în istoria omenirii, și acela este cel al comunicării digitale, în speță rețele de socializare, în speță Facebook.

În aceste condiții și cu astfel de mijloace de împărtășire liberă și necenzurată sau controlată, de idei, opinii și decizii, orice sentiment de frustrare latent, orice nemulțumire profundă, orice dezgust sau dispreț înăbușit și neexprimat de ani de zile, valid sau nu, se poate cristaliza extrem de rapid și imprevizibil într-un val de acțiuni concrete de orice tip, de la ieșiri la vot la revolte sociale de amploare aproape imposibil de oprit sau măcar de controlat.

Orice lider sau organizație politică și nu numai, obtuză, îngustă, cabotină și ruptă de tehnologie și realitate care crede că poate controla sau chiar prevedea un astfel de val emotiv este sortită să-i experimenteze efectele din plin, pozitive dar mai ales negative.

Pentru PSD și Victor Ponta, agentul coagulant, glonțul de argint sau orice alt termen se dorește a fi utilizat pentru a defini acest punct culminant care împinge la acțiune, l-a constituit evenimentele de la secțiile de votare din străinătate din primul tur de scrutin. Guvernul fie din incompetență fie din premeditare criminală a împiedicat românii să voteze pentru ca mai apoi cu o aroganță caracteristică clasei politice românești a tratat cu o superficialitate aproape de neînțeles întreaga problemă. În marele joc de poker pe care l-au jucat cu națiunea, guvernul a blufat în primul tur de scrutin, dar spre deosebire de un jucător profesionist, odată ce bluful a fost dat pe față, strategii PSD au continuat aceiași inepție cu un amatorism grotesc. Rezultatul? Mii de români la cozi în strada în fața secțiilor de votare din marile orașe europene, în fața întregii comunități internaționale, bătuți și îmbrânciți de forțele de ordine locale. Spectacolul media a fost total pe mai toate canalele TV din România și din afară, mai puțin pe cele loiale puterii, dar mai ales în mediul online… needitate, neprelucrate și fără interminabilul zgomot de fond al eternilor moderatori și pseudo-comentatori din talkshow-urile de duzină ale acestor canale.

Strategii PSD au falimentat efectiv să realizeze simplul fapt că nu există România și ‘diaspora’, ci o singură națiune cu membrii ei, incluzând un număr impresionant de persoane aparținând aceleiași familii, locuind în țară dar și în afara ei. Indiferent de termenul de caracterizare utilizat de politicieni, românii de rând nu văd lucrurile la fel… pentru un copil rămas acasă nu există tata și mama din diasporă ci doar tata și mama; pentru tata și mama nu există fiul sau fiica din diasporă ci doar fiul sau fiica lor care locuiește la mare distanță de dragostea și afecțiunea lor. Și acest lucru poate fi extrapolat la restul rudelor, prietenilor și așa mai departe. Oricât de pro-Ponta un părinte ar fi, își va schimba votul într-o secundă atunci când își vede copiii îmbrânciți și batjocoriți în străinătate, și invers. Fiecare umilință din afară a fost resimțită în țară amplificat. Fiecare îmbrânceală și baston primit a fost simțit de cei din țară exponențial mai tare, din simplu motiv că nu erau acolo să poată face ceva pentru cel drag.

Nici un argument, nici un exit-poll, sondaj de opinie, dezbatere TV, rapoarte INS, declarații sau atacuri la persoană îi poate calma furia și înverșunarea unui individ față de cei sau de cel perceput ca vinovat de o astfel de situație. La aceasta se adaugă realitatea că în general indiferent de regimul de la putere, insituțiile Ministerului de Externe din străinătate sunt practic inexistente în servicii și asistență pentru românii aflați în nevoie dincolo de hotare. Întotdeauna sterile și vagi în comunicare, românii au învățat pe propia piele să nu se încreadă în asemenea instituții preocupate pare-se doar cu evenimente mondene elitiste și cu o afișare de opulență grandomanisitcă caracterisitică unei perioade de mult apuse în mintea și inima românilor.

Această înverșunare împotriva partidului stat și a insituțiilor sale reprezentative în teritoriu ca instrumente de batjocură și ridiculizare a propiilor cetățeni a dat start bulgărelui de zăpadă care a început rostogolirea în mediu virtual unde devenea din ce în ce mai colosal, alimentat de frustrările de 25 de ani ale României profunde  exprimate liber și necenzurat în spațiul online, legate de sărăcie, umilință, lipsa de justiție, comportamenult execrabil al clasei politice, baronizarea și mogulizarea țării după cele mai feudale reguli întâlnite într-o națiune modernă, și multe altele.

Și apoi ca o mare lovitură de grație, aportul generației Y a României a pus definitiv capacul pe oala de lături a mașinii de propagandă PSD-iste. Această generație de tineri români educați, informați și imposibil de manevrat și manipulat prin sloganuri șoviniste, declarații propagandistice cu iz sovietic, replici, simbolistică și sincretism naționalisto-religios deșănțat cuplate cu îngâmfare de gânsac de pus pe varză în fața camerelor TV ale posturilor deservente a decis să iasă la vot. Și au votat… din ură și dispreț pentru tot ceea ce le-a fost îndesat pe gât în ultimele săptămâni de așa-zisă campanie electorală. Și lucrurile sunt departe de a se fi oprit aici.

De ce? Pentru că pentru prima dată în 25 de ani prin intermediul internetului au avut posibilitatea să descopere că nu sunt singuri, ci că există milioane ca ei… care experimentează și sunt expuși acelorași lucruri, manevrări subversive și bombardament constant cu minciuni și păcăleli adresate unui public considerat retardat politic și incapabil să reacționeze. Nu-i spune unui tânăr ca e o problemă să fie etnic german când o simplă căutare online indică faptul că propiul tău candidat și cel propus de el ca prim ministru sunt de o altă etnie decât cea română, că cel ce se autointitulează ortodox nu știe și mai ales nu face lucrurile esențiale cerute de dreapta credință, că cel care se bate cu pumnul în piept că este cel mai român nu poate recita propiul imn fără să se încurce, că nu se poate face una sau alta pentru că așa este cadrul legislativ, ești impiedicat de conspirații, forțe oculte, sau băsiști. Nu vorbi acestor tineri de dreptate și justiție când ești înconjurat de penali, nu încerca să folosești termeni ‘cool’ din limba engleză care presupui că ar avea priză la tineri când fața ți-e întoarsă în mod vădit și ascuns către Est și mai ales nu vorbi de progresivism când faci parte și ești liderul celui mai retrograd aparat politic din vreo țară fost comunistă!

Iohannis a adunat peste un milion de Like-uri pe Facebook reflectând oarecum numărul de voturi cu care l-a depășit pe Ponta indicând pentru prima dată că atunci când condițiile converg, conversia este proporțională. Acesta nu înseamnă, așa cum a lăsat să se înțeleagă în mod greșit un strateg PSD, că o creștere a numărului de mercenari online ar fi fost benefică campaniei lui Victor Ponta, ci din contră, pentru că artificialitatea, falsitatea și cosmetizarea de duzină este ușor percepută și demascată de internauți. Speranța acestora și a întregului popor român este că politicienii cel puțin pentru o perioadă au perceput mesajul.

Riscul ca aceștia din urmă de a se deda la aceleași fapte pentru care au fost sancționați atât de aspru la urne și în stradă este unul care nu poate fi calculat și de care ar fi bine să țină seamă… pentru propia lor supraviețuire politică și chiar libertate. Aceasta este valabil pentru toți politicienii români din oricare tabără, inclusiv pentru președintele ales Klaus W. Iohannis!

 

0 445

Ponta-Blair

În interviul recent acordat la DiGi24, d-nul Ponta a acceptat cu o mare satisfacție caracterizarea sa ca progresist făcută măgulitor de Emil Hurezeanu, care îl asemăna și compara cu Tony Blair. Deși Hurezean a punctat foarte corect că Tony Blair nu a făcut niciodată greșelile tactico-politice ale regimului PSD, mai ales cele din timpul acestei campanii electorale, Ponta a contraargumentat că nici România nu este Marea Britanie, o diferență principală constituind-o faptul că Marea Britanie este bi-partidică, un argument cât se poate de fals, din moment ce la ora actuală parlamentul britanic numărând nu mai puțin de 3 mari partide – Conservativ, Laburist, Liberal-Democrat și numeroase alte grupuri politice mai mici.

De asemenea este irelevantă legătura dintre numărul partidelor și protejarea liderilor politici prin votarea împotriva ridicării imunității parlamentare a celor aflați sub anchete judiciare sau urmăriri penale, așa cum sunt acuzați cei din partidul condus de d-nul Ponta. Dar chiar dacă ar fi să ignorăm toate aceste lucruri și presupunem că avem de a face cu o variantă ideală de progresist a candidatului Ponta, neîntinat de numeroase acuze, începân cu cele de fraudă până la crimă, cum de fapt el însuși recunoștea mai târziu în același interviu, haideți să vedem ce înseamnă progresivism, și cât de potrivită este această ideologie politică pentru România, mai ales mixată cu politica de ‘tip dâmbovițean’, termen care, din nou aparține d-nului Ponta.

În primul rând progresivismul este o ideologie prin excelență de stânga prin definiție dar și prin declarațiile celor mai notorii reprezentanți ai săi din Europa și Statele Unite. Născută în orașele muncitorești din Europa secolului al 19-lea și 20-lea, în aflată în plină revoluție tehnologico-industrială la scară macro, ideologia a prins rapid atât la mase cât și la intelectualii de rang mijlogiu, dar mai ales la cercurile elitiste care au început să creadă și să promoveze intens ideaa că progresul tehnologic cuplat cu un conservatorism moderat era cheia problemelor sociale ale omenirii din acea vreme, mai ales a cea a inegalității economice. Ca o reacție împotriva capitalismului de monopol și a imperialismului colonialist, idea a căpătat cu adevărat substanță în Statele Unite, unde americani de marcă au devenit aproape instantaneu adepții săi, incluzând oameni politici importanți ca președinții Theodore Roosevelt, Woodrow Wilson, F.D.Rooselvelt și Lydon B. Johnson.

Problema cu progresivismul este aceiași cu care se confruntă orice ideologie de avangardă care sună fantastic doar pe hărtie în forma sa pură, ideală, ca și comunismul, socialismul, capitalismul, etc. Oricare dintre aceste idei când au fost puse în practică au dat naștere la adevărați monștri atunci când li s-a inoculat un pic de ADN autohton și în funcție de zona geografică și de specificul societății respective au generat stalinism, nazism, imperialism, etc cu urmări catastrofale pentru omenire.

Unul dintre cele mai mari pericole ale progresivismului este acela că proponenții săi adoptă conceptul filosofic că istoria evoluează progresiv și nu ciclic. Cu alte cuvinte ce a fost a fost, și nu are cum să se mai repete. Deși această abordare poate părea nevinovată la nivel filosofic, a guverna o țară după acest concept este o rețetă sigură și sinucigașă pentru dezastru. În cazul nostru concret, urmând această logică este drept să concluzionăm că d-nul Ponta este convins și chiar își poate modela programul său pentru națiune bazat pe faptul că nu se mai poate reveni la războiul rece și la stalinizarea României, că România va rămâne unitară pe vecie iar riscul ca unul gen Horty să cutreiere Ardealul presărând crimă, umilință și epurare etnică este nul. De asemenea conform acestei teorii, la noi nu vor mai fi cozi interminabile pentru pâine, nu vor mai fi deținuți politici, iar peste 20 de milioane de bebeluși români, nu vor mai fi avortați în doar 20 de ani, etc, etc.

Din acest mare pericol conceptual s-a infiripat numeroase alte pericole factuale, mici demoni ideologici care efectiv și practic au căpușat și influențat dramatic politicile sociale din țările conduse preponderent de lideri cu viziuni progresiste, mai ales în ultimii 50 de ani.

Unul dintre cei mai voraci din acești demoni, este cel al ideii că nu toți oamenii sunt egali în fața a nimic… nici a lui Dumnezeu (care apropo este exclus complet din progresivismul modern), nici în fața societății, legii ori a semenilor lor, pentru căci simplu sunt mai… progresați decât ceilalți. Adică sunt pe un nivel istoric de progres superior! Cât de ironic ca acestă idee să devină un atribut al unui concept născut tocmai ca o reacție împotriva inegalității din societatea umană. De fapt acest concept este ceea ce îi separă pe progresivi de socialiști, progresivii pur și simplu considerându-se adepții acelorași principii cheie ale socialismului dar care sunt mai evoluați pe scara istorică a progresului.

Un al doilea mare demon al progresivismului deșănțat este cel care inoculează în mintea politicienilor, mai ales a celor necopți politic, necesarul unui aparat guvernamental stufos, izvorât din principiul statului administrativ complex care trebuie să existe pentru a putea implementa principiile și conceptele progresiviste. Obsedați de idea de administrare și micro management, progresiștii promovează idea de management guvernamental la rangul de știința a administrării publice, în opoziție directă cu principiul liberal care susține că guvernul trebuie să creeze doar cadrul juridico-legalo-fiscal pentru ca propietatea și entrepriza privată să se dezvolte, nu să o administreze în detaliu. Mai mult, anumite libertăți individuale ale cetățeanului trebuiesc limitate dacă acestea contravin sau sunt percepute ca piedici impotriva progresului, și aici intrăm intr-una dintre cele mai periculoase jungle de idei și principii parțial înțelese chiar însăși de progresiști.

Că așa stau lucrurile o demonstrează gândirea președintelui american Woodrow Wilson, unul dintre cei mai proeminenți progresiviști din istorie, care în eseul său din 1887, intitulat ‘Socialism și Democrație’ sublinia:

„Socialismul propune ca toate ideile de limitare a autorității publice de dragul drepturilor individuale să iasă din discuție!” 

Wilson a elaborat mai apoi această remarcă în eseul său:

„Nu poate fi trasată nici o linie între chestiunile private și cele publice pe care Statul să nu o poate trece în voie!”

Putem deduce în mod logic că dacă aceste principii se regăsesc în gândirea unui lideri ai unei națiuni considerate încă de pe atunci ca find una dintre cele mai democratice, cele care aparțin liderilor noștri care îmbrățișează idea progresivismului, sunt de-a dreptul demonice.

Al treilea mare demon este acela al redistribuirii fondurilor societății în mod… progresist! O da, asta înseamnă oricât de mult se neagă, și o impozitare progresivă printre multe altele. Ce este și mai grav, că pentru a crește nevoia de cash pentru a susține proiectele sociale, care în viziunea progresiștilor, sunt marca unui bun progresivism, colectarea de taxe și impozite, fie ea și una progresivă, este cât se poate de inegală, din moment ce aceia care trebuie impozitați, persoane fizice sau juridice, liber profesioniști, bugetari sau pensionari sunt perceput diferit conform primului principiu al progresivismului enumerat la primul paragraf. Faptul că se consideră că Statul trebuie să se implice in fiecare aspect administrativ al unei societăți a devenit o tendință extrem de periculoasă, pentru că se presupune că Statul știe întotdeauna ce face dar mai mult, poate prevedea sau anticipat consecințele acestor intervenții în viitor. Nimic mai fals!

Cel mai concludent și practic exemplu este cel care a stat în mare măsură la baza dar mai ales la perpetuarea crizei financiare mondiale din 2008-2009 care ne-a afectat pe toți într-un mod semnificativ. Odată cu declanșarea crizei, indiferent de cauze și vinovați, toate guvernele din Vest, în special din Statele Unite au considerat esențială intervenția lor în susține acele entități financiare în criză de lichidități. Argumentul a fost că dacă aceată intervenție nu ar avea loc, aceste instituții ar colapsa, și datorită mărimi lor, ar antrena în acest proces întregul sistem fianciar mondial. Această atitudine a fost în totalitate contrară cu principiul capitalist care cere ca cei ineficienți să fie eliminați de piață.

Ei bine guvernele au ignorat total aceasta, și în numele principiilor progresivismului au intervenit încercând să administreze criza în cele mai mici detalii în special în Statele Unite. Trezoria a tipărit bani și a dat instituțiilor bancare, sume imense de cash cu scopul ca acestea să reînceapă să acorde împrumuturi către IMM-uri și populație pentru stimularea economiei. Chiar și instituțiile care nu aveau nevoie de așa ceva au fost forțate să accepte injecția de capital ieftin. Rezultatul a fost că deși tot acest cash de sute de miliarde de dolari a ajuns în conturile acestor instituții direct din Trezoreria națională, împrumuturile nu au fost acordate conform înțelegerii, ba mai mult, rata de acordare a acestora a scăzut și mai mult. Consecința – o prelungire greu de suportat a crizei financiare datorită menținerii în sistem a unor entități neperformante care cu surplusul de cash au cumpărat la rându-le alte instituții devenind și mai mari decât în perioada de dinainte de criză, și mai greu de controlat și al căror colaps ar antrena acum o parte și mai mare din sistem.

Cu alte cuvinte Statul progresivist a creat o variantă și mai hidoasă a monstrului de care încerca să scape încercând să controleze prin micro-management ceva ce trebuia să înceteze să mai existe.

Extrapolând aceasta la realitatea din România, și luând în considerare particularitățile, impotența și handicapurile democrației și a clasei politice de la noi, putem face cât de cât o radiogramă despre programul cel puțin pe termen lung a d-nului Ponta chiar dacă acesta a fost foarte vag schițat în fața electoratului și a întregii țări!

0 524

Batalia politica pentru turul II al prezidentialelor din Romania, avandu-i protagonisti pe Klaus Iohannis, leader-ul noului PNL si prim-ministru Ponta a capatat accente dramatice, determinand ambele tabere sa scoata in teren artileria grea pentru asaltul final. Desi realitatea este ca de fapt primele si cele mai importante dintre rafale care au decimat serios randurile PSD-ului si le-au avariat grav reduta in care s-au cocotat cu aroganta de doi ani de zile, au fost trase de Traian Basescu, DNA, Elena Udrea si Monica Macovei, nu de PNL care s-a dovedit destul de impotent in a fi relevant pentru romani cel putin pentru cei din afara Transilvaniei si din diaspora…

Si de fapt de aici incepe totul… Iohannis nu a reusit sa convinga votantii din afara Transilvaniei ca el este omul potrivit care din pozitia de presedinte ar putea replica succesul sau de la Sibiu la scara nationala. Pe de alta parte PSD-ul a falimentat sa convinga majoritatea ardelenilor si banatenilor ca rezultatele cat de cat pozitive la nivel macro se vor traduce si intr-o crestere a nivelului de trai sub tutela lui Victor Ponta ca presedinte, dar si mai important a falimentat in mod catastrofal sa demonstreze ca se va ocupa serios ca Transilvania, care contribuie in proportie covarsitoare la PIB-ul Romaniei, va primi inapoi o parte decenta din acesti bani chiar daca marile orase transilvanene sunt in mana opozitiei – vezi Cluj, Timisoara, Sibiu, Arad, etc.

Ponta, autoproclamat ca unificatorul tuturor romanilor il acuza pe Iohannis de pact cu diavolul, adica cu aceia care vorbesc deschis despre regionalizarea, federalizarea sau transilvanizarea Romaniei, fara sa se intrebe totusi catusi de putin daca romanilor din Transilvania macar le mai pasa de o asemenea unificare. Aceasta este inca o dovada care indica cat de departe sunt liderii stangii de realitatea din teritoriu. Pentru cei din Transilvania, a face parte dintr-un stat supercentralizat, dupa modelul stalinisto-sovietic, nu le-a adus nimic altceva decat saracie, oprimare, persecutie religioasa si o inlocuire sistematica a valorilor si a liderilor locali cu cele si cei din alte zone ale Romaniei favorizate de regimul Ceausescu si mai apoi de neo-comunistii lui Iliescu.

In ultimii ani se aud din ce in ce mai multe voci, mai ales din randul intelectualilor, studentilor, a celor din diaspora dar si mai important, a unor reprezentanti ai unor think-tancuri straine, care vorbesc deschis despre subiecte care pana nu demult erau considerate tabu, cum ar fi autonomia, regionalizarea, federalizarea sau chiar fragmentarea Transilvaniei. Simple glume au devenit idei, simple idei au devenit initiative, in timp ce clasa politica de toate culorile doarme, nu le pasa sau sunt partasi la astfel de initiative – vezi UDMR, PPM si altii.

Atacurile frecvente venite din partea PSD-ului la adresa etniei lui Iohannis nu ajuta deloc situatia ci din contra, arata transilvanenilor, sovinismul, ura si habotnicia liderilor PSD fata de lucruri apreciate in Ardeal si Banat, unde a fi sas este o marca a disciplinei si chiar ca a lucrului bine facut. Cu atat mai mult cu cat aceste atacuri dau o nota de ipocrizie exacebarta a din partea PSD-ului din moment ce d-nul Ponta este el insusi etnic albanez, ai carui urmasi au sosit in Romania mult mai tarziu decat urmasii d-nului Iohannis, care au inceput sa colonizeze sudul Transilvaniei inca din sec. X.

Mai mult, remarcile acide la modalitatea de a vorbi a lui Iohannis, tipica tuturor ardelenilor si a multor banateni, sunt afronturi directe aduse de politicieni diletanti si mahalagii care presupun ca limbajul si atitudinea lor de smecherasi de maidan este un semn a abilitatii lor nicidecum de paraconar de Bucuresti.

A fost aruncata si petarda rasuflata cu marca de masina condusa de Iohannis… cum ca n-ar fi romaneasca, uitandu-se simplul fapt ca nici faimoasa invocata Dacie a carei detinere sau utilizare ar denota dupa Ponta citire, un profund simt patriotic, nu mai este romaneasca cam de multisor, ci franceza. De fapt Fordul b-Max si Mondeo sunt mai romanesti decat Dacia.

Un alta tematica draga celor din PSD este religia lui Iohannis. Aceasta este inca o tactica extrem de neproductiva pentru PSD in Transilvania. In primul rand pentru ca da dovada de o crasa ipocrizie, niciunul dintre liderii PSD ce tot confectioneaza si lanseaza astfel de petarde neremarcandu-se in ultimul timp ca niste oameni religiosi, fara a mai vorbi de a fi adevarati ortodocsi, care presupune printre altele, o conduita morala exemplara si o aderare extrem de stricta la un set de valori, taine, invataturi si practici bine stabilite si definite de sfinte canoane de aproape 2,000 de ani.

Si vorbind de religie, de asemenea este stiut ca inclusiv ortodoxia in Transilvania contrasteaza cu restul tarii. Sfintii si ortodocsii transilvaneni au avut datorita unor imprejurari istorice dramatice, o experienta a credintei diferita de restul tarii, dand o dimensiune mult mai profunda si pragmatica a ortodoxiei lor, calita in timpul a repetate perioade de persecutie dar si cizelata in manifestare prin conventiurea dar si acordarea de respect fata de alte culte si denominatiuni crestine, inclusiv protestante cum este cea a domnului Iohannis. Asadar a lansa orice discutie pe aceasta tema cu atat mai mult una negativa in Transilvania in cel mai fericit caz naste dezgust, iar in cel mai rau, o dorinta viscerala de a nu mai dori de a avea face niciodata cu acea persoana si cu tagma sa.

Asadar strategia PSD-ului a lucrat in turul I. Nu va lucra insa daca Iohannis va scoate mai multi oameni la vot in tara si in diaspora. Pentru aceasta strategia lui Iohannis este precisa ca o masinarie nemteasca. Nu trebuie sa-si schimbe personalitatea, speech-ul sau religia… nu trebuie sa faca aliante deochiate… tot ce trebuie sa faca este sa se lase in continuare victimizat de Ponta si ai lui, caci daca reusesc sa dezguste si sa infurie si mai multi transilvaneni, poate reusesc chiar sa piarda aceste alegeri.

Dar chiar daca nu pierd aceste alegeri, actiunile si declaratiile PSD-ului, au mai infipt cateva cuie  in cosciugul ideii ca Romania va mai ramane ne-regionalizata sau federalizata in viitorul apropiat sau indepartat. A vorbi despre unire si a te alia cu arhitectii conceptului de autonomie si fragmentare a Romaniei, adica UDMR, a promite romanilor egalitate, si apoi a ataca, ironiza si a prezenta ca handicapuri trasaturi de caracter, valori spirituale si caracteristici comune pentru milioane dintre ei, arata de fapt adevarata fata rosie a PSD-ului.

Din punct de vedere geo-strategic, politic, economic, social si de orice alta natura, Vestul, adica presupusii sustinatori ai lui Iohannis, nu are nici un interes in fragmentarea Romaniei, care este un factor de stabilitate atat de necesar in aceasta zona. Pe de alta parte Estul are orice interes in destabilizarea natiunii, care de aproape 100 de ani a stat ca un ghimpe in coasta expansionistilor de la rasarit de orice etnie si ideologie politica!