Home Tags Posts tagged with "Romani"

Romani

3 1908

de Thraex Geticus

Dacians

Foarte mulți români dar și străini deși profund interesați de istoria, cultura și viața dacilor, știu foarte puțin despre daco-geți, mai ales despre viața și societatea dacică. Un exemplu este stereotipul împământenit deja despre modul de luptă al dacilor. Adesea imaginea generală despre cum luptau dacii este clasica înfățișare de oameni în haine similare portului nostru țărănesc actual, atacând în valuri legiunile romane așezate disciplinat în diferite formații luptă.

Aceasta proiecție este dedusa în general din reprezentări grafice ale dacilor aflate pe diferite monumente romane sau din descrierile istoricilor antici, în special greci și romani. Cinematografia românească de dinainte de ’89 a răspândit această imagine prin producțiile sale cinematografice epice realizate însă cu logistica și capabilitățile artistice de atunci dar mai ales influențate de mentalitatea puterii centrale care insista pe faptul că strămoșii neamului imortalizați pentru posteritate pe pelicula de celuloid trebuiau să fie intruchiparea fidelă a țăranului proletar român așa cum era imaginat de mințile aflate în imersie totală în materialismul dialectic. Realitatea este însă că această imagine este departe de a fi completă.

Fără a fi arheolog sau istoric profesionist, o persoană care a studiat și s-a antrenat în tactici de luptă își poate da seama ca în mod logic multe din lucrurile despre daci, consemnate de istorie ca indubitabile, nu fac nici un sens, sau motivul pentru care dacii erau observați de către un străin că le practicau era cu totul altul, sau mai avea cel puțin o altă dimensiune față de ceaa aparentă.

De exemplu istoria a consemnat prin Herodot ca dacii trăgeau săgeți înspre cerul noros pentru a alunga norii… Oare acesta să fie explicația unică și completă? Logica tacticii militare însă ne poate spune și altceva:

Orice trăgător de elită poate confirma că un proiectil de precizie (glonț, săgeată, bilă, proiectil de artilerie, etc) se comportă diferit în condiții meteo diferite mail ales când vorbim de vânt și umiditate ridicată. De asemenea dispozitivul de lansare a proiectilului împreună cu generatorul de forță mecanică acționează diferit în condiții de umiditate ridicată cu atât mai mult cu cât vorbim de un arc din materiale organice și coarda acestuia.

Așadar este posibil ca războinicii daci să tragă săgeți pe diferite traiectorii ascendente pentru a-și testa arcurile, săgețile și balistica, în condiții de vânt și precipitații asociate în mod normal cu un cer noros? Eu unul așa aș face, mai ales dacă de acel arc și săgeată ar depinde viața mea, a celui de lângă mine, a întregii unități sau a familiei mele!

Majoritatea relatărilor despre daci venite din partea contemporanilor îi descriau ca pe o seminție aparte, formând o societate puternic militarizată cu o spiritualitate și conecție multidimensională cu tărâmul pe care îl locuiau extrem de profundă. De asemenea aspectul și înfățișarea lor fizică era ceva extrem de impunător specifice și altor societăți formate din războinici de elită, inspirând respect și teamă atât aliaților cât și dușmanilor. Utilizarea în luptă a unor arme și tehnici exotice, denotă clar un înalt grad de sofisticare și capabilitate tactico-militară.

Faptul că romanii au evitat timp de sute de ani măcar să treacă granița de nord a imperiului în teritoriul geto-dac mergându-se până la efectiv a plăti tribut acestor pentru a-și asigura liniștea la frontiere, confirmă aceste lucruri. Nu sunt foarte multe națiunile sau triburile cărora la timpul respectiv, Imperiul Roman plătea tribut pentru a preveni un conflict deschis, iar acest fapt indică încă odată cât de formidabili erau strămoșii noștri pe scena istoriei la apogeul civilizației lor.

O altă imagine falsă propagată până în ziua de azi despre daci, este aceea că aceștia reprezentau un singur neam sau ca aparținând aceluiași grup etnic sau genetic. Nimic mai fals. Națiunea daco-getă era formată din mai multe etnii sau grupuri etnice diferite, de la triburi tracice, germanice și celtice la importante comunități scite și sarmate, această diversitate datorându-se în special extinderii imperiului dac sub conducerea lui Burebista. Analizând din nou tacticile militare dace mai ales cele utilizate împotriva legiunilor romane, se poate observa diversitatea metodelor de atac și de luptă specifice diferitelor triburi sau neamuri care compuneau națiunea geto-dacă. De asemenea această diversitate poate fi regăsistă în modul în care dacii își construiau așezările, și în creațiile lor, de la obiectele de artă la îmbrăcăminte.

Elementul central al unității geto-dace îl constituia apartenența la o națiune cu o structură organizatorică bine centralizată în jurul unui rege și a castei sale militaro-religioase și bineînțeles credința în Zamolxis așa cum este menționată și de Herodot în Istoriile sale. Numit și Gebeleizis de unele triburi sau grupări dace, credința monoteistică sau cel mult henoteisică (teorie cel mai adesea infirmată)  în Zamolxis este ceea ce-i separa pe daci de restul națiunilor din jurul lor. Deși credința monoteistică a geto-dacilor, similară iudaismului și mai apoi creștinismului a fost și este adesea atacată ca fiind un simplu sincretism naționalisto-religios cu o priză la public, mai ales în ultimii 10 ani, dintr-un punct neutru de vedere nu pot trece neobservate numeroasele similitudini dintre monoteismul iudeo-creștin și credința în Zamolxis, cea mai importantă fiind aceia că dacii credeau cu convingere în nemurirea sufletului lor.

O altă similitudine importantă este doctrina Dumnezeului întrupat, dacii crezând că Zamolxis a locuit în trup răspândind printre daci dar și traci, credința în transcedența sufletului și a trupului într-o altă lume, adoima Domnului Isus Cristos, fapt susținut și de Mircea Eliade și profesorul Jean Coman (1930).

Plato de asemenea susține în dialogurile sale faptul că Zamolxis a fost un medic excepțional, un vindecător al trupurilor și sufletelor, o imagine cu nimic diferită de persoana Domnului Isus Cristos. Credința în Zamolxis a fost structurată din punct de vedere ritualistic, al regulilor și ca practică generală a întregii națiunii dace de către Deceneu, înaltul preot al regelui Burebista.

Va Continua…